Cocoșelul Arigu

O joacă de copii (sau pentru copii), o găselniță ce s-a dovedit amuzantă în amorțeala post-pandemie. În special pentru Eva și Vlad. E în lucru, dar am pus-o aici ca să îmi aducă aminte să-mi fie rușine dacă nu o termin… 🙂

Mai știți povestea cu cocoșul
care forțat de-mprejurări
a trebuit să-și capete folosul
să nu ajungă-n strachină jumări?
 
Ei bine, e adevarată.
Și multe s-au mai întâmplat.
Dacă doriți vreodată,
vă povestesc detaliat.
 
Dar altceva vroiam cu zor
să relatez piticilor:
Există un moștenitor!
Și l-am gasit, întâmplător.
 
Arigu pe numele lui mic,
eroul povestirii mele,
un jun cocoș însuflețit
și visător la stele.
 
Dar să-nțelegeți grozăvia
și ca să-l facem cunoscut,
așa-i normal, să-ncep cu ziua-ntâia,
și povestesc de la-nceput.
 
Ei, … poate nu din prima zi,
n-ar fi nimic de povestit.
Pentru că știți și voi copii,
în prima zi, cocoșul e … un ou clocit.
 
A fost odată (nu demult,
de fapt … a fost chiar de curând,
dar văd ca asta e formula unui cult),
un mic cocoș cu nasu-n vant.
Pardon, cu ciocul vreau să zic.
Deși, la cât era de mic,
și-ncovoiat, ai fi jurat
Că nas în loc de cioc ar fi purtat.
 
Credea că lumea e cât vezi cu ochii.
Că pomii sunt de-un singur fel,
Că-n lume-s doar curcanii și cocoșii
Care vorbesc aceeași limbă ca și el.
 
Păi da, cuvântă, ne-ncetat!
Și câteodată cântă (fals, e-adevarat).
Cum altfel să fi aflat
povestea de la cap la cap?
 
Și poate vă-ntrebați de ce am spus
despre curcanii de mai sus.
Sunt rude cu-al nostru pintenat.
După podoabe-am judecat!
 
Și mai știa de-un animal:
era de-a dreptul colosal,
și arăta cam anormal.
Avea aripi fără pene,
în gură albe mărgele,
ochii pe aceeași parte
și pe lângă, două toarte.
 
Îi vizita ocazional,
și provoca mereu scandal:
nu reușea deloc să pună
în loc grăunțele-mpreună!
Le-mprăștia ca o furtună,
cotcodăcind ca o nebună:
“Piri-piri, piri-piri”
Săraca ființă o suferi…
(Acum rămâne între noi,
dar cred ca știți și voi
cine era “nebuna animală”…
nu e nimic din cale-afară.)
 
Dar haideți că am divagat.
Ne-ntoarcem la poveste imediat.
 
Într-o zi, normală aparent,
după o vizită ca un torent
cu distribuția de aliment,
stapâna lasă neglijent
poarta deschisă pentru un moment.

…Va urma. Rămâneți încordați.