Dor

Georgianei.

Mi-e dor să-mi fie dor
de șoapta ta, provocator
rostită fără frământare
că gândul slab cade-n visare.
 
Mi-e dor să-mi fie prima dată
când sper, că voi putea odată
să-ți fiu și strajă și bufon rasat,
și sclav și crai înamorat.
 
Mi-e dor să simt că mor de dor
că nu-ți văd râsul ochilor,
că nu-ți simt pielea cum tresare
de mâna mea nerăbdătoare.
 
Să-mi pierd banale trebuințe,
și alte pământești dorințe,
să-mi fie hrană doar gândul revederii
și dulcele amar al așteptării.
 
Acum e bine. Ești mereu.
Ești elixirul pentru dorul meu.
Acum, nici daca-aș vrea
să mor de dor n-aș mai putea.